vineri, 31 mai 2013

Cod albastru

Îmi place ploaia. Îmi place să stau cu ochii închiși, în patul meu de lângă geam și să respir aerul ud. Să-l simt adânc în mine. Să pună acolo stăpânire pe tot, să șteargă imagini și să înlocuiască gânduri.

Îmi place ploaia și mai mult dacă vine la pachet cu fulgere și tunete. Miros apa, văd lumina și număr. Apoi calculez dacă ploaia vine spre mine, sau dacă-și duce în altă parte armatele de nori supărați.

Și motanului meu îi place. Stă pe geam în pozițiile lui obișnuite și se mai scutură din când în când să alunge câte un strop care a îndrăznit să vină pe el să se odihnească. Și nu-mi dau seama dacă nu se sperie de tunete pentru că-i deștept sau pentru că e foarte prost...

Stau cu ochii închiși și mă gândesc la un copac, niște catacombe, un boss, niște bere, F11 și la o tastatură care vrea să mă ia în brațe.

Mi-e dor de tine. Și respir ploaia...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu