sâmbătă, 30 martie 2013

Ză cadou...

Acum câteva zile, fu ziua mea. Frumos... Mesaje care m-au făcut să zâmbesc larg, sau care m-au lăsat fără cuvinte. Telefoane amuzante cu urări turuite și cântate, sau calde și luminoase ca un snop de raze de soare. Îmbrățișări strânse și moi, reale sau virtuale, ce mai, cum spuneam...frumos! Printre toate astea, mi s-a întâmplat un lucru straniu, mai că nu știu dacă-i adevărat sau oi fi visat cumva, îmbătată de bucuriile din ziua respectivă și nu numai de bucurii...

Peștișorul auriu din acvariu, care dispăruse fără urmă două zile, a apărut în seara zilei mele, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat... Îl cheamă Lucky, pentru că a sărit odată din apă, a fost fugărit de o pisică și n-a pățit nimic... Până acum, am crezut că-i un peștișor obișnuit, dar, cu câteva minute înainte de miezul nopții, când toți vorbeau și se distrau mai cu foc, mi s-a părut că-l aud, cum îmi zice, pe cel mai cald ton telepatic, că a fost plecat în Împărăția Cadourilor, că mi-a adus ceva de acolo și că, în câteva zile, când o să-și adune laolaltă toate puterile magice, o să-mi dea ce are pentru mine plus încă două lucruri, ce vreau eu!

Am zis că e vina lu' Dom' Profesor, Teacher's...fault, dacă înțelegeți ce vreau să spun... Că, de, era ziua mea, n-o să vă mint acum că am băut doar suc toată seara... Și am tot crezut asta până azi, când am primit telefon de la un curier, care m-a anunțat că are ceva pentru mine. I-am zis că a greșit, eu n-am comandat nimic de nicăieri... A citit numele și adresa, da, eu eram... I-am deschis bănuitoare ușa, am luat pachetul și m-am retras în vârful patului, să-l studiez în liniște. Era ambalat așa frumos, că nu-mi venea să-l deschid... Venea de la Borealy iar înăuntru era o superbă cutie din piele și un bilețel. "Știu că ești pasionată de numismatică, mai ceva ca zebra de iarbă... Ai multe monede și-ți place să le tot studiezi, să le muți de colo colo și să le cauți prin maldărul ăla de cataloage care arată ca turnul din Pisa... Dar la așa drag ce ai de ele, n-ai găsit și tu până acum o cutie decentă în care să le ții! Așa că, iaca, de ziua ta, ți-am adus din Împărăția Cadourilor ceva deosebit, ceva unic, elegant și încăpător ca să ai loc pentru toate. O cutie de bijuterii în care să-ți ții odoarele, pe categorii, ani, țări, împărați sau cum știi tu... Lucky."

N-am păduchi, vă jur, dar așa ce am început să mă scarpin în cap a mirare și nedumerire că, dacă aș fi avut, i-aș fi speriat pe toți și ar fi fugit în lumea largă! Ori am înnebunit, ma tare decât eram..., ori cineva face glume cu mine... Dar dacă totul e adevărat? Până la urmă magia există... Dacă e chiar peștișorul de aur?!? Văleu, și mi-a zis că o să-mi mai dea două lucruri, ce vreau eu! Trebuie să mă gândesc ce vreau...

Asta e cam complicat... De obicei, când cumpăr ceva sau mă gândesc la un cadou, nu e pentru mine, e clar pentru altcineva. Cineva la care țin și pe care vreau să-l bucur! Îmi place să dau chestii persoanelor dragi! Dar, de ce să nu recunosc, îmi place să și primesc... Iar acum e rost de așa ceva. Doar că...o să fie foarte greu să mă decid... Hmmm...șmecher peștișor, dacă vreau ceva, tre' să-mi pun neuronu' la treabă! Sau inima... Două cadouri...

Aș putea avea dragostea ta? A mea e deja doar a ta de mult timp...Promit că aș avea grijă de ea, n-aș permite să pățească niciodată nimic rău, n-aș lăsa nimic s-o amenințe și n-aș lăsa-o să se plictisească nici măcar o dată. Te-aș putea avea doar pentru mine și eu să fiu doar a ta?  S-ar putea? Acum, mâine, săptămâna viitoare, în fiecare zi, pentru totdeauna... Deja ești cadoul meu, știi, nu? Pe care l-am primit fără să mă aștept și fără să-mi dau seama ce mi se întâmplă, într-o perioadă când nu se vedea nimic bun la orizont. Dar...n-ar fi corect să-i cer asta peștișorului, ar fi doar ce simt eu, dorința mea și magie... Pot doar să zâmbesc și să aștept. O zi în care o să înveți și tu să zâmbești la fel ca mine... Să mă gândesc, deci, la altceva.

E ciudat, aș putea cere orice, mașini, palate, iahturi, terenuri, elicopter sau o insulă, dar nu cred că vreau nimic din toate astea... Ce, dumnezeu să fac cu ele?!? Viața mea ar deveni mult prea complicată și nu-mi trebuie așa ceva. În plus, mașinile, "zburătoarele" și bărcile-s câh, că am rău de mișcare, un căsoi mare trebuie curățat toată ziua, pe teren aș pune doar flori iar insula poate fi vizitată oricând de un tsunami supărat... Aoleeu, nu credeam că e atât de greu să găsesc două cadouri pentru mine! Dar cred că am o idee... Da, vreau un bilet de călătorie puțin mai special: unul cu care să pot merge oriunde în lume și să fie valabil și pentru prietenii mei, ăia puțini da' buni... Să putem merge peste tot, să văd locurile pe care le visez dintotdeauna și cele de pe listuțele lor, deasemenea. Da, asta e o idee genială, tre' să recunosc...

Și știu ce mai vreau! Un magazin! Da. Ăsta ar fi ză cadou... Unul nu foarte mare și gol! De ce? Simplu, o să vă explic. Decorul va fi lăsat în grija unei prietene care-l vede cu mult roșu, draperii, cufere și nu mai țin minte ce mi-a recitat ea entuziasmată într-o seară, când am vorbit noi despre asta... Ce vreau să vând în el? Ohohooooo... Numai eu pot să-l umplu cu artă naivă pe sticlă, cutii, bijuuri, ceramică, lemn și pietre pictate, monstruleți cu levănțică sau alte specii, flori, pisici și gărgărițe... Dar trebuie să mai las ceva loc și pentru prietenii mei, care-s toți unul mai artist ca altul! Brățări din noduri, prinzătoare de vise, apoi ceasurile sculptate-n crengi de vișin, ceva caricaturi geniale și chestii croșetate în fața unui serial sau joc de pe net... O să fie un succes total! Acum... Singura problemă ar fi să se țină Lucky de cuvânt! Dacă nu, asta e, o să-mi fac singură acest cadou cât mai curând...

Și, data viitoare când o să mai dau de un peștișor de aur, o să-l pun să promită că, pe lângă cadourile mele, o să-mi facă rost și de câteva pentru cei dragi! Ha!

Postare pentru SuperBlog 2013 Spring, etapa 13.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu