sâmbătă, 23 martie 2013

Luxul de a pricepe arta...

De obicei întrebarea era "a fi sau a nu fi?"... Dar azi avem una nouă, muuult mai interesantă și mai deșteaptă: „Arta e un lux sau luxul e o artă?” Eh? Așa-i că-i palpitant și voi sunteți atât de curioși ce o să scriu încât, dacă nu mă grăbesc oleacă, o să vă dau somnu' peste cap și n-o să mai dormiți la noapte de curiozitate? Hehe... Să începem, deci!

Răspunsul diferă, clar, de la o persoană la alta. Al meu are varianta scurtă, care e: nu, nu...sau varianta lungă, ce va lua forma unei postări. În cele ce urmează...

Pentru mine, Lux-ul e săpunul ăla din copilărie, care mirosea fain, pe care-l primeai "din afară" sau îl cumpărai "pe sub mână". Lăsând gluma la o parte, pentru mine în varianta mică de acum mulți ani, care se spăla cu săpun Cheia, ăla chiar era...un lux. Pentru Ina mică, adică eu, penarul nemțesc, plin cu chestii de scris, un borcan de Nutella, stiloul chinezesc cu peniță de aur, radierele parfumate, bananele verzi sau smochinele primite de Crăciun erau un lux. Arta? O făceam singură, cu creionul pe pereți, în carnețel, cu creta pe asfalt și eram cea mai mândră de creațiile mele...

Acum? Toate s-au schimbat. Chiar dacă unele nu așa mult... Adică și azi continui să-mi "creez arta". În felul meu, în stilul meu, în limitele mele. Și m-am mutat de pe pereți, pe alte suporturi... Pentru mine, arta nu e neapărat un lux. Pe de altă parte, uneori să creezi artă poate fi un lux, la cât au ajuns să coste unele materiale faine de pictură, dar asta e altă poveste... Sunt o persoană nu foarte pretențioasă, nu trebuie prea multe ca să mă faci fericită... De aceea, de cele mai multe ori pot să-mi fac singură obiectele de care am nevoie ca să mă simt bine. Arta ar putea deveni un lux, dacă aș ajunge, la un moment dat, să-mi doresc o schiță de-a lui Da Vinci sau vreun tablou de Dali... Dar asta n-o să se întâmple. Sunt oleacă ciudată, știu, dar eu funcționez cam așa: între un tablou scump, lăudat de toată lumea, dar care mie nu-mi zice nimic și unul cu o gărgăriță, pictat de cea mai bună prietenă, l-aș alege pe cel din urmă. Pentru că ar fi ceva care m-ar face să zâmbesc de fiecare dată când îl privesc, pentru că ar fi făcut special pentru mine, pentru că ar însemna mult în viața mea și m-ar face fericită. N-ar fi un lux, poate pentru ceilalți n-ar fi nici măcar artă, dar pentru mine ar putea fi totul...

Din păcate, azi mulți nu mai știu să facă diferența între lux și artă, între artă și kitsch... Sunt din ce în ce mai mulți cei care vor să iasă în evidență etalându-și banii, folosindu-i să cumpere lucruri scumpe, pe care să le îndese apoi în casele lor scumpe... Pentru unii, dacă ceva costă mult, e ridicat imediat la rang de artă, cumpărat și băgat cu forța în viața lor, doar ca să arate ei lumii cât sunt de șmecheri. Chiar dacă obiectul respectiv e doar o chestie sclipicioasă, chiar dacă nu le place neapărat, sau nu-i face să simtă nimic. E scump deci e bun. E lux, frate! Din păcate pentru ei, "luxul" ăsta nu-i întotdeauna artă...

Arta poate fi un lux pentru cei care știu cu ce se mănâncă dar care, din motive financiare, deși își doresc mult unele chestii, nu și le pot permite. Dar, cum ăștia sunt în general oameni deștepți, se adaptează situației: ori se îndreaptă către ceva la fel de frumos dar care costă mai puțin, ori se duc în galerie sau muzeu să admire operele preferate, care nu pleacă nicăieri de acolo și pe care le pot vedea ori de câte ori au chef... Adevărul e că, în ziua de azi, oferta e atât de mare și de variată încât, dacă chiar vrei o bucățică de artă, o găsești și poți să ți-o cumperi. Saaau, mai există varianta extremă: vrei ceva și nu-ți permiți? Atunci devii artist și se rezolvă, îți faci tu ceea ce vrei! Glumesc, evident... Deși, cum arta e totuși ceva abstract, azi "toți suntem artiști". Toți suntem importanți, fiecare se vede cel mai cu moț și cu greu unii recunosc că cel de lângă ei e mai bun. Pe tema asta râdeam cu o amică ieri și-i ziceam că ce, eu nu-s artist? Și eu pot picta foarte bine o Mona-Lisă... Clar ar arăta ca un trol, dar, până la urmă și trolii pot fi o formă de artă nu?... Din păcate, sunt unii care nu glumesc cu asta și care nu-și dau seama că ei chiar fac troli și-i vând drept Mona-Lise la preț de lux...

Luxul nu e o artă. Pentru mine, lux înseamnă să-ți cumperi lucruri care nu-ți trebuie neapărat, fără de care ai putea trăi bine merci, dar pe care le iei pentru că ai atât de mulți bani că-ți permiți orice. Sau le iei pentru că, pur și simplu, te fac să te simți bine! Oamenii cu mai puțini bani văd ca fiind lux tot ce e mai mult decât au ei, tot ce ei n-or să-și poată permite niciodată. Pentru mine sunt, în general, doar chestiile inutile, nu neapărat cele scumpe. De exemplu, lux înseamnă să fii o persoană singură, dar să ai ditamai casa cu 10 camere, 5 toalete, 2 mașini și-o limuzină, baterii din aur la baie, clanțe la uși cu cristale Swarovski și un diamant respectabil pe butonul cu care tragi apa. Și, ca să mergem mai departe, diamantul ăla e un lux (e o tâmpenie, da' trecem peste...) dar clar nu înseamnă că ți-a transformat veceul într-o operă de artă...

Lux, pentru unele, înseamnă să-ți agăți pe tine juma' de kil de aur și să defilezi îmbrăcată într-o haină din 20 de animăluțe moarte pe altarul modei. Și pantofi "de firmă", uitasem. Nu contează că te sperii dacă duduia deschide gura să zică ceva, contează că e o "doamnă" și-i îmbrăcată luxos. Fleoșc! Prefer de departe blugi, tricou, ghete, geacă, așa cum umblu eu, și un neuron dezghețat în mansardă...

În concluzie, deși ar mai fi multe de zis, fiecare are setul lui de priorități în viață. Pentru mine e importantă arta, nu luxul. Arta mă face să zâmbesc, să mă simt vie, îmi încălzește sufletul, îmi bucură inima și-mi încântă ochii. Și când zic artă mă gândesc la un tablou genial, un tricou pictat, un set de bijuterii creat special pentru mine, dar și la un mărțișor mic din care-ți surâde șmecheră o pisicuță neagră. Pentru mine arta e echivalent cu ideea. Ideea transpusă mai apoi în obiect. Luxul? Sincer, nu prea aș ști ce să fac cu el...

Acum, după ce ați citit opiniile mele nu neapărat bune dar proprii și personale, vă sfătuiesc să intrați și undeva unde chiar o să citiți lucruri interesante despre lux și artă: Elegantine, un site fain de unde aveți doar de învățat.

Postare pentru SuperBlog Spring 2013, etapa 9.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu