Cadoul cadourilor

Ne-am cunoscut acum 2 ani, nu? Adică, te știam dinainte, dar nu interacționam prea mult. Nu vorbeam decât chestii formale, banale, sau ne salutam și gata. Dar în martie ăla a fost altfel. Știi că eu cred că gărgărițele-s magice, nu? Cel puțin alea făcute de mine sigur sunt... Și acel martie ne-a intersectat zilele, orele și ne-am trezit în același loc, fără s-o plănuim dinainte. Aveam o gărgăriță în buzunar și, când te-am văzut, am simțit că mâna îmi e atrasă de ea, că o scot de acolo și ți-o întind cu un zâmbet tâmp... Clar nu te așteptai la așa ceva din partea mea și aș da orice să pot avea o poză cu fața pe care ai făcut-o în momentul ăla, ar fi ca faza aia din reclamă: de neprețuit! De atunci te am alături și, nu cred că ți-am spus-o, ai fost cel mai frumos cadou pe care mi l-a făcut martie în anul ăla...

Ce nu știi tu e că gărgărița aia era dată cu praf magic! Acum înțelegi de ce ții așa la mine? Nu e doar din cauza farmecului meu irezistibil, a încăpățânării mele delicioase de berbec sau a sufletului meu, uneori imposibil, de copil mare. E mai complicat de atât, e pură magie la mijloc...

Mâine e 8 martie și vreau să-ți fac cel mai frumos cadou din lume. Aș putea să-ți fac ceva special pentru tine, cercei, un medalion, o cutie de bijuterii... Dar ai deja o groază de chestii pictate de mine, deci n-ar fi un cadou special... Știu că-ți plac toate, că le porți cu plăcere, că te lauzi cu ele, însă de data asta vreau să te surprind cu ceva nou, ceva ce nu ți-am mai dat niciodată! Problema e că nu prea am răbdare să cutreier magazinele, să suport toate sfaturile vânzătoarelor prea băgăcioase, să țin minte ce și unde am văzut ca să mă întorc acolo să iau cadoul perfect. Dar, din fericire, pentru catastrofele ca mine există magazinele online. Cel din care îmi place să mă "aprovizionez" e Borealy.

Acum, că știu unde o să-ți caut cadoul, ar trebui să fiu calmă și surâzătoare. Dar nu! Am o altă problemă. Mare!!! Site-ul e plin de lucruri deosebite, unul mai frumos și mai interesant ca altul... Eu acum de unde știu ce să-ți aleg? Aaaaaaa...tre' să mă gândesc bine, trebuie să fie ceva simbolic... Ahaaa, știu! Mai ții minte seara aia de august când ne întorceam de la concertul de jazz? Când mergeam printre blocuri, uitându-ne atent pe jos să nu dăm în gropile discret ascunse de stâlpii cu becuri leșinate de căldura din timpul zilei? Ce ai găsit tu atunci printre tufele alea de flori roșii care nu știu nici acum cum se numesc? Știu că-ți amintești! În seara aia mi l-ai găsit pe Motanschi, băietu' meu flocos și alintat. Era cât un gândac bine crescut, cu blănița explodată, fără voce și cu cei mai mari și mai albaștri ochi pe care i-am văzut eu vreodată la o pisică! Datorită ție am eu azi un motănoi mare, frumos, curios, cu coadă de veverițoi, țopăitor, iubicios și răzgâiat... Da, și prost...încă mai crede că Annabella, cățelușa mea, e maică-sa! O să-ți caut un medalion cu un pisic, care să-ți amintească mereu că în seara aia m-ai făcut fericită. Tu mi-ai făcut cadou un pisic, cel mai frumos, acum fac și eu la fel, doar că al meu e unul simbolic, delicat, cu multe pietricele swarovski care țin strâns în ele multe curcubeie... De fapt, o să fie cadou din partea amândurora, sigur blănosu', dacă s-ar pricepe la cadouri, tot asta ar fi ales pentru tine!

Aș putea să aleg să-l primesc în unul dintre ambalajele speciale pe care magazinul le pune la dispoziția celor care nu se pricep să ambaleze, așa ca mine, sau celor care vor ceva deosebit. Dar... Nu mai bine iau eu și o cutie de bijuterii? Aha! Bună idee, știu că-ți plac foarte mult și știu și că ai cu ce s-o umpli! Unii colecționează timbre, monede sau șervețele, tu strângi cutii de bijuterii. Am găsit una superbă, din piele, elegantă, cu oglindă, să vezi mereu cât ești de frumoasă și cu cheiță, să zici că-ți ții bijuurile în seif! Ai observat că o femeie nu are niciodată destule cutii? Una nouă o bucură ca și cum ar fi singura pe care o are... Asta o să se adauge la colecția ta și sigur va fi cea preferată. Culoarea, materialul, forma...știu că o să mori după ea! Ba mai mult, știu și locul în care o s-o pui pe raft: sus, pe mijloc, să fie drept în centru, ca să se vadă bine din toate colțurile camerei! Pun medalionul înăuntru și totul aterizează apoi în cel mai frumos ambalaj pe care-l găsesc în magazin!

Cam asta e, m-am descurcat bine! Curierul ajunge în 24 de ore, deci totul va fi perfect. Un snop de lalele și o să am cel mai frumos dar de primăvară! O să avem, eu și Motanschi. Mâine! Iar tu, ori de câte ori o să porți sau o să te uiți la medalion, o să-ți amintești și o să te gândești la "finuțul" tău mic, negru și fericit...

Postare pentru SuperBlog Spring 2013, etapa 2.