Festivitate cu capcane

Expoziție. Masă festivă. Diplomă cu premiu, pupături incluse. Party major. Restaurant frumos. Băutură și papa bun.

Dar cred totuși că a fost un plan subtil de asasinat... Cu antreurile m-am descurcat ușor. Am halit și decorul, salata verde. Mereu o fac! Când a venit somonul la grătar cu mămăligă, m-am uitat lung la el. Dar ne-am înțeles. El a stat cuminte și eu l-am băgat la sertar. Cu lămâie multă. Și stropit cu ceva vin alb. Dup'aia s-a declanșat un bunți de zile mari cu muzici populare. Nu-i genul meu, nu știu să tropăi hore și sârbe. Deci am șezut cuminte, bine înșurubată-n scaun. Și m-am uitat frumos cum țopăiau ceilalți. Apoi mi-am dat seama de ce o fac. Își aranjau haleala-n stomac. Pentru că au apărut ospătărițele cu alte farfurii. Deja mă uitam suspect la farfuriile pline cu grătare + garnituri. Loc nu prea mai era. Mâncasem cât pentru două zile... Dar am avut voință. Mare de tot, frate! Și m-am luptat eroic cu cărnița care zâmbea angelic la mine. Și evident am mâncat și decorul! Ieșit afară, fumat, mai cu apă, mai cu vin. Am zis că-i gata. Pot respira ușurată, cu burta plină pentru trei zile. Nope. Au adus și tort. Tiramisu... Eu l-am privit pe el, el mă privea pe mine și râdea diabolic, parcă știind că nu mai am unde să-l bag. N-am avut. Doar 3 lingurițe anemice, după care l-am donat. Cu mare drag!

Am venit acasă și am parcat fericită în pătuțu' meu iubit. Convinsă că au avut ceva, dom'le, cu mine în seara asta. Altfel se opreau la primul fel și la diplomă... Dar n-au reușit să mă doboare. Am luptat eroic, până la ultima picătură de vin și ultima linguriță! În fond, îs berbec, ce naiba?!?...